Apariţii

Asociaţia “Iubire şi speranţă”, o rază de lumină

O parte din tinerii defavorizaţi din municipiul Roman îşi găsesc acum bucuria la centrul de zi pentru copii înfiinţat de Asociaţia “Iubire şi speranţă”. Părintele Popovici Mihăiţă este cel care a demarat întregul proiect şi cel care se luptă în fiecare zi cu diverse provocări.


Rdl Roman: Cum v-a venit ideea pentru înfiinţare?

P.M.: Ideea nu este deloc nouă, Biserica având întotdeauna activităţi de ajutorare a omului aflat în dificultate. Practic, aceasta îşi continuă misiunea şi la început de mileniul 3, iar în ceea ce priveşte activitatea noastră, noi am început-o în anul 1992 şi vizează, la ora actuală, categorii din cele mai defavorizate şi, în general, copii care sunt vulnerabili în societatea de astăzi. Este o activitate firească în agenda fiecărui slujitor al Bisericii, fiindcă nu ne putem motiva în faţa comunităţii doar prin rugă, ci şi prin implicare, devenind noi însăşi samariteanul milostiv.


Rdl Roman: Ce probleme aţi întâmpinat în crearea centrului?


P.M.: Probleme au fost multiple şi diverse. În primul rând, dificultăţile financiare sunt greu de depăşit şi asta datorită frecvenţei lor. În al doilea rând ar fi relaţia pe care un ONG o are cu organele administrative de stat, judeţene sau chiar cele superioare. De ce?Au apărut atâtea ordonanţe de guvern care s-au declarat în favoarea ONG-urilor, iar în realitate, accesul la aceste fonduri este extrem de redus şi uneori au o anumită subiectivitate. O altă problemă am întâmpinat-o din partea societăţii, nu a oamenilor care au nevoie de ajutor, ci din partea acelei categorii care s-a întrebat de ce s-ar implica un reprezentant al Bisericii în aşa ceva.


Rdl Roman: De unde aţi primit sprijinul necesar?


P.M.: Comunitatea ar trebui pomenită în primul rând. Deseori, oamenii simpli sunt mai receptivi la nevoile celor din jur. De fapt, noi trăim graţie societăţii, care ne-a fost întotdeauna alături şi suntem expresia solidarităţii sale. Apoi, ajutor am primit şi de la anumite organizaţii care sunt conduse de persoane de o deosebită frumuseţe morală, care înţeleg dramele timpului şi care doresc să facă un bine chiar şi cu o parte din suma cuvenită la sfârşit de lună.


Rdl Roman: Autorităţile locale se implică în activitatea centrului?


P.M.: Am primit bani, ca şi excepţie de la regulă, din partea Primăriei Municipiului Roman, dar care au acoperit doar un procent din necesităţile lunare. Ultima oară am primit suma de 2500 lei acum doi ani. Nu îndrăznim să apelăm la administraţia locală, deoarece bugetul pare a fi mereu de austeritate, iar banii se administrează foarte greu pentru ONG-uri.


Rdl Roman: Câţi asistaţi aveţi? Din ce medii provin?


P.M.: La ora actuală avem 40 de copii, întotdeauna mergând pe această cifră, deoarece este mai avantajoasă din multe puncte de vedere: răspunde mai bine cerinţelor comunităţii, iar capacitatea clădirii în care ne desfăşurăm activitatea nu suportă un număr mai mare de persoane. Practic, când am înfiinţat acest centru ne-am limitat la 25 de copii,însă solicitările repetate ne-au obligat să creştem numărul la 40.


Rdl Roman: Cum reuşiţi să oferiţi o masă în fiecare zi acestor copii?


P.M.: Nu am realiza nimic fără sprijinul comunităţii. În fiecare zi, o familie sau o persoană are bucuria de a-i ajuta pe copiii respectivi. I-aş numi eroi ai timpului, fiindcă reuşesc să salveze de la o dramă tineri vulnerabili.


Rdl Roman: Copiii îşi fac o parte din teme aici? Au profesori care îî ajută în acest sens?


P.M.: Nu suntem doar o cantină socială, ci un centru de zi în care este inclusă şi masa de prânz. Pentru copii se urmăreşte un program pre-stabilit: o jumătate de oră pauză, în timp ce sălile sunt pregătite pentru cursuri. Copiii se grupează pe vârstă şi avem o serie de profesori/învăţători, unii pensionari, alţii chiar în activitate şi pe lângă ei sunt şi liceeni care doresc să lucreze cu cei mici şi care se organizează pe zile tocmai pentru a întreprinde aceste activităţi şcolare. Copiii îşi pregătesc lecţiile pentru a doua zi în cadrul centrului, iar acesta este un lucru benefic, deoarece am salvat tineri aflaţi în pragul corigenţei. Mai desfăşurăm activităţi şi în afara programului şcolar, care îmbină divertismentul cu educaţia. Munca profesorilor este una voluntară, iar centrul beneficiază si de un psiholog.


Rdl Roman: Ce planuri de viitor aveţi pentru centru?


P.M.: Dorim să îi oferim continuitate, să profesionalizăm toate serviciile pe care le avem şi vrem ca tinerii care pleacă de aici să aibă cea mai frumoasă amprentă a copilăriei lor şi să ne considere o a doua familie.

Andreea Simon

Sursa:Ziarul Muşatinilor

Surprize pentru copiii din Asociația "Iubire și Speranță"

Copiii care frecventează Centrul de zi din cadrul Asociației “Iubire și Speranță” din Roman se vor bucura de cadouri pentru sărbători.

“Oferim, și în acest an, surprize pentru copiii cuprinși în centru. Am contactat câțiva dintre partenerii noștri tradiționali pentru a ne sprijini în acest demers, dar puțini au fost cei care au răspuns pozitiv. Restaurantul «Bradu» și Agrana au înțeles nevoile noastre, dar vom căuta și alte soluții pentru identificarea resurselor financiare necesare pentru a face o bucurie copiilor. Este dificil să sensibilizăm oamenii, mai ales că parcurgem o perioadă de criză”, a spus preotul Mihăiță Popovici, unul dintre coordonatorii Asociației “Iubire și Speranță” din Roman.

Pentru sărbătorile de iarnă, Asociația “Iubire și Speranță” va pregăti între 80 și 100 de pachete ce vor conține, pe lângă dulciuri, și alimente constând în făină de grâu și porumb, orez, zahăr și ulei. “Pachetele vor conține dulciuri și alimente care vor fi binevenite pentru întreaga familie. Aceste pachete vor ajunge atât în familiile copiilor, cât și la bătrânii care se află în evidențele asociației noastre”, a spus preotul Mihăiță Popovici.

Sursa:Ziarul de Roman

Rom Tv -Emisiunea "Bazar de idei"

ArcelorMittal Roman a oferit cadouri copiilor din Asociaţia “Speranţă şi Iubire

20 de familii nevoiaşe din Parohia “Precista Mică” din Roman s-au putut bucura de sărbătorile de Crăciun. Preotul Mihăiţă Popovici, parohul bisericii, a pregătit aceste pachete în urma unei colecte în bani făcute de credincioşi la biserică, precum şi cu ajutorul unor sponsori, persoane fizice şi juridice, care au vrut să facă o bucurie celor aflaţi în nevoie.

Copiii din cadrul Asociaţiei “Speranţă şi Iubire”, coordonată de Anca şi Mihăiţă Popovici, au organizat un concert de colinde în cadrul ArcelorMittal Roman, impresionând conducerea şi salariaţii prin prestaţia lor. “Am rămas surprins plăcut de gestul conducerii ArcelorMittal Roman, care a donat alimente copiilor din cadrul Asociaţiei «Speranţă şi Iubire». Este a doua oară când suntem sprijiniţi de ArcelorMittal Roman, fără să facem niciun fel de solicitare în acest sens“, a mai spus preotul Popovici.

Ca urmare, alte 80 de pachete au ajuns la copiii şi familiile aflate în grija Asociaţiei “Speranţă şi Iubire”. “Pentru copiii din cadrul asociaţiei am putut recrea atmosfera din Ajunul Crăciunului. Au avut bucuria să-l primească pe Moş Crăciun şi să primească pachete din partea acestuia. Este un motiv să aducem recunoştinţă tuturor persoanelor, familiilor şi agenţilor economici care s-au implicat în acest proiect de suflet”, a declarat preotul Mihăiţă Popovici.


Sursa:Ziarul de Roman

“Adoptă o familie”

 Invitația este lansată de preotul Mihăiță Popovici, care propune romașcanilor cu posibilități materiale și cu suflet mare să “adopte” un copil, un bătrân sau o familie săracă.

Preotul Mihăiță Popovici, alături de voluntari implicați în proiectul Centrului de zi din strada Fabricii

Preotul Mihăiță Popovici, parohul Bisericii “Precista Mică” din Roman, își propune implementarea în parohie a unui proiect care vizează ajutoarea familiilor aflate în dificultate. “Vrem să dezvoltăm și în Roman ideea de adopție a unui copil, a unui bătrân sau a unei familii sărace, astfel încât romașcanii cu bani și cu suflet mare să-i poată sprijini pe cei nevoiași. Proiectul funcționează cu succes în străinătate, dar hotărârea de a-l face viabil și la noi a venit odată cu un caz real, când o persoană din Roman m-a rugat, înainte de sărbătorile de Crăciun, să-i găsesc o familie pe care să o ajute. Pentru că noi, preoții, dispunem de o bază de date cu familiile sărace din parohie, nu mi-a fost greu să identific una pe care să o prezint persoanei interesate să facă o bucurie de sărbători“, a precizat preotul Mihăiță Popovici.

Preotul Popovici speră ca, prin acest proiect, romașcanii care vor “adopta” un copil, un bătrân sau o familie săracă să se apropie mai mult de aceștia, astfel încât sprijinul să nu fie făcut numai ocazional, la marile sărbători din an, ci chiar pe termen lung. “Proiectul prevede ca romașcanii care vor face parte din acest proiect să stabilească, dacă este posibil, o relație specială cu cei «adoptați». Cu alte cuvinte, nu ne dorim ca ajutorul să se limiteze doar la alimente, îmbrăcăminte ori rechizite școlare, ci și la menținerea, pe cât posibil, a unei legături între «părinți» și «adoptați», care să permită și întâlniri cu scopul de a purta discuții constructive, de a le da sfaturi, ba, chiar, mustrări în cazul în care constată că «adoptații» nu au o conduită nepotrivită”, a spus inițiatorul proiectului. Proiectul va debuta din 15 ianuarie, când este programată prima întâlnire a preotului Popovici cu romașcanii ce vor să se implice în ajutorarea semenilor necăjiți. “Pe cei care simt nevoia să fie solidari cu problemele dureroase ale oamenilor îi așteptăm la biserică să ne confirme dorința de a fi parte din acest proiect și de a forma un grup de persoane pe care să contăm în derularea acestei inițiative locale“, a spus parohul Bisericii “Precista Mică”.

Sursa:Ziarul de Roman

Copiii de la Asociația "Iubire și Speranță",salvați de oamenii satelor

Cele mai multe dintre persoanele și familiile care sprijină Centrul de zi din cadrul asociației provin din mediul rural.

Pentru Centrul de zi din cadrul Asociației “Iubire și Speranță” din Roman, fiecare copil reprezintă este o luptă pentru supraviețuire. În cei 21 de ani de funcționare, Asociația a trecut prin clipe grele. “Avem zece ani de când funcționăm în sediul din strada Petru Aron. Au existat momente când ne-am putut continua activitatea. De fiecare dată a apărut o mână salvatoare, care ne-a ajutat să mergem mai departe”, a explicat Anca Popovici, coordonatoarea Asociației “Iubire și Speranță” din Roman.

Asociația supraviețuiește din donațiile în bani și alimente primite de la persoane și familii din Roman și din comunele din împrejurimi. În ultimii ani, oamenii s-au gândit că ar fi mai nimerit să desfășoare evenimentele de comemorare a celor dragi într-un loc unde semenii au nevoie de ajutor.
“Practic, o familie pe zi asigură hrana copiilor din centru. În afara unor persoane și familii din Roman, sunt alături de noi și familii din satele Averești, Bicaz, Gâdinți, Moldoveni, Izvor, Piatra Neamț sau Roznov. Donatorii își aduc și membrii familiei la sediul Asociației în ziua în care vor să ofere o masă copiilor. De multe ori, aceste familii vin la centru nu doar cu mâncare, ci și cu articole de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru copii. Rudele observă nevoile noastre, interacționează cu copiii și transmit mai departe cele văzute. În felul acesta, se creează o așa-zisă publicitate «de la om la om», benefică Asociației”, a spus Anca Popovici.

Oamenii cu puțini bani sunt, spune coordonatoarea Centrului de zi, și cei mai receptivi la nevoile semenilor. “Noi trăim grație acestei generozități a oamenilor. Pe noi ne ajută, de exemplu, de trei ori pe an, o bătrână din Roman. Are o pensie de supraviețuire. Pentru cele trei vizite anuale pe care le face la Centru, pune bani deoparte în fiecare lună. Nu are nici măcar telefon pentru a o putea contacta. Probabil că, atunci când nu ne va mai vizita, vom înțelege că nu mai este printre noi”, a precizat Anca Popovici.

Oricât de mari sunt greutățile, Asociația “Iubire și Speranță” este cu plata la zi a utilităților.

Centrul de zi al Asociației “Iubire și Speranță” din Roman a primit sprijin de la Fundația Umanitară “Pacea” și Mănăstirea “Slujitoarele Iubirii Milostive” constând în alimente, hăinuțe și rechizite. “Este impresionant tot ce se întâmplă la noi în Centru. Dincolo de eforturile noastre pentru asigurarea hranei, încercăm să le oferim copiilor educație și să le dăm șansa de a se bucura de copilărie”, a spus Anca Popovici.

Sursa:"Ziarul de Roman"

Asociația ”Iubire și Speranță” ajută copiii rromi

Proiectul depus de asociaţie la Fondul ONG pentru România are în vedere includerea în activităţi de tip after-school a 50 de copii rromi. 

Asociaţia “Iubire şi Speranţă” din Roman îşi pune speranţe într-un proiect depus la Fondul ONG pentru România, care vizează includerea a 50 de copii rromi în două module de tip after-school: 35 de copii din strada Fabricii şi 15 copii din cartierele sărace ale oraşului. “De situaţia dramatică a rromilor din municipiul Roman s-au ocupat două ONG-uri: Fundaţia Umanitară «Pacea» şi Asociaţia «Iubire şi Speranţă». În anul şcolar 2011-2012, Asociaţia «Iubire şi Speranţă» a pus bazele unui centru after-school pentru un grup de 30 de şcolari rromi din strada Fabricii, care a funcţionat în parteneriat cu parohia «Precista Mică» şi cu alte instituţii locale, dar, după doar 11 luni, din cauza condiţiilor dificile și a motivelor financiare și-a întrerupt activitatea”, a precizat părintele Mihăiţă Popovici, parohul Bisericii “Precista Mică” din Roman.

Proiectul a fost întrerupt, din lipsă de fonduri. Singura posibilitate de a continua susţinerea copiilor rromi a fost întocmirea unui proiect cu finanţare externă. Dacă proiectul va fi aprobat, copiii rromi vor avea acces facil pentru pregătirea lecţiilor în timpul anului şcolar, îşi vor ocupa timpul liber cu activităţi sportive, jocuri şi divertisment, vor participa la cursuri de igienă personală, educaţie morală şi civică. “Hrana zilnică oferită acestor copii elimină efectele subnutriţiei, motivează participarea la actul educaţional şi reduce riscurile abandonului şcolar, foarte frecvent întâlnit. Activităţile din timpul vacanţelor vor oferi copiilor posibilitatea de continuare a preocupărilor educative şi a ţinerii lor departe de factorii negativi sociali, cum ar fi cerşetoria şi infracţionalitatea. Educaţia sexuală a tinerilor, cu vârste între 13 şi 18 ani, din grupul celor 50 de copii selecţionaţi, va înlătura într-o mare măsură problemele grave care apar la vârsta minoră”, a spus părintele Popovici.


Problemele rromilor, mai mari decât numărul lor

Conform statisticilor ultimului recensământ, în municipiul Roman trăiesc 1.603 persoane de etnie rromă, însă numărul real este mult mai mare. Scăderea statistică se datorează fenomenului migraţiei în spaţiul Uniunii Europene şi faptului că unii rromi s-au declarat români cu speranţa integrării mai uşoare în viaţa comunităţii. Numărul rromilor creşte dacă adaugăm cele 1.215 de persoane din aceeaşi etnie, declarate la ultimul recensământ, care trăiesc în comunele din zona Roman. Cei mai mulţi rromi sunt în comunele Bahna şi Văleni, dar prezenţa lor este mare şi în comunele Boghicea, Oniceni şi Valea Ursului.

Îndepărtaţi de comunitate, în anul 2000, din cauza puternicelor tensiuni cu populaţia majoritară, rromii din strada Fabricii locuiesc într-un adevărat ghetou suburban. Doar 10% din persoanele adulte au acces la un loc de muncă. Aproape 30% muncesc cu ziua, iar ceilalţi supravieţuiesc din cerşetorie sau acte de infracţionalitate. De la sărăcie la alcool şi violenţă nu este decât un pas.

Accesul la educaţie, principala problemă a rromilor

Accesul la educaţie este descurajat de starea de excluziune. Fetele rrome devin mame sub 14 ani. În lipsa unui loc de muncă, aleg fie să cerşească la colţ de stradă, fie să plece în afară pentru aceeaşi practică, dar pe bani mai mulţi. “Există două întrebări principale legate de educaţia copiilor rromi: de ce şcolile sunt incapabile să ofere servicii educaţionale eficiente pentru copii? Cum poate fi îmbunătăţită această situaţie? Răspunsul este complex. O problemă delicată este aceea că, de multe ori, copiii rromi rămân prinşi între două lumi diferite, cu medii sociale şi scale de valori diferite: una a şcolii în care sunt educaţi într-un anume sens şi alta a realităţii cotidiene căreia îi aparţin – familia, comunitatea rromă. De aici se naşte nevoia de educaţie a adulţilor rromi şi a familiei rrome, concomitent cu educaţia copiilor, pentru diminuarea diferenţelor celor două lumi diferite”, a spus părintele Popovici.


Proiectul, care are ca parteneri Primăria Roman şi Colegiul Tehnic “Danubiana” din Roman, are în vedere şi o “Școală a Părinţilor” pentru ca cele două lumi – şcoală şi familie – să fie convergente.


Sursa:”Ziarul de Roman”

"O fetiță de 18 ani,orfană,mi-a cerut să o strâng în brațe”

Profesoara Dorina Tiron a înlocuit activitatea la catedră cu activitatea de la Asociaţia “Iubire şi speranţă”. Ea îşi petrece fiecare zi ajutând copiii la teme şi implicându-i în activităţi diverse. Copiii suferă cel mai mult de lipsa afecțiunii, nu de lipsurile materiale.

Profesoara pensionară Dorina Tiron este unul dintre acei oameni care îşi încep fiecare zi cu gândul să facă o faptă bună. În termeni oficiali, ceea ce face ea se numeşte activitate de voluntariat. De doi ani, la scurt timp după ce s-a recuperat în urma unui anevrism cerebral care a împiedicat-o să fie prezentă la catedră, Dorina Tiron este prezentă aproape în fiecare zi printre copiii care frecventează Asociaţia “Iubire şi speranţă”. Fac împreună teme, învaţă limba engleză şi franceză, fac piese de teatru, prăjituri sau le învaţă pe fete să coasă un nasture sau o gaică la haină. Recunoaşte că, de când a renunţat la catedră, e mai mult decât profesoară.


“După câteva luni petrecute acasă, mi-am dat seama că îmi lipsea foarte mult activitatea cu copiii, nu mă puteam obişnui cu gândul că voi sta degeaba, fără să mai fiu în mijlocul copiilor. Am căutat o activitate în care să fiu utilă şi aşa am ajuns la Asociaţia «Iubire şi speranţă». Am avut mari emoţii când am intrat pe poarta centrului, mai mari decât atunci când am început să predau. Aici nu sunt două zile la fel, activităţile sunt foarte variate”, spune profesoara Dorina Tiron.

Profesoară de limba română, la centru a început prin a se ocupa de copiii din clasele mici. Au început prin a face teme împreună, au învăţat limba franceză şi limba engleză. A trecut, apoi, la temele de gimnaziu şi la cele de liceu. “Activitatea de la centru nu e cu note, dar am făcut un catalog, în care le-am trecut, pentru fiecare activitate, buline roşii şi negre. Erau foarte interesaţi să ştie fiecare câte buline are şi au devenit mai receptivi. O mare încercare a fost pentru mine să-i determin să citească. Părintele Popovici reuşise să facă o bibliotecă a centrului, dar copiii nu erau interesaţi să citească. Am hotărât, atunci, să facem o piesă de teatru. Toţi au vrut să citească rolurile, să caute piese de teatru. Fără să-şi dea seama, ajunseseră să citească în fiecare zi”, spune Dorina Tiron.


Centrul de zi al Asociaţiei “Iubire şi speranţă” este frecventat de 40 de copii din familii nevoiaşe. În funcţie de programul de la şcoală, copiii primesc o masa caldă la centru şi participă la activităţi educative, în funcţie de vârsta lor şi de posibilităţile voluntarilor din centru. “Cei mai mulţi dintre copiii din centru au în spate adevărate drame. Nu au nevoie doar de masă şi de ajutor pentru teme. Au nevoie de afecţiune, de îndrumare, de multe lucruri simple şi umane de care alţi copii au parte în familie. Sunt copii extrem de sensibili şi de încercaţi de greutăţi. M-a impresionat până la lacrimi o fetiţă care are aproape 18 ani, orfană şi care, într-o zi, mi-a cerut să o strâng în braţe. Am îmbrăţişat-o şi în îmbrăţişarea ei era atâta dorinţă de afecţiune, de atenţie, cum n-am simţit niciodată. Prin ceea ce facem la centru suntem mai mult decât profesori, încercăm să suplinim măcar o mică parte din ceea ce ar trebui să facă o familie. Dacă măcar câţiva dintre copiii care vin la centru vor reuşi să fie mai buni, îşi vor depăşi condiţia, eu cred că fiecare clipă a prezenţei mele acolo a meritat efortul pe deplin”, spune profesoara Dorina Tiron.


“Nu am putea să ducem la capăt activităţile din cadrul Asociaţiei «Iubire şi speranţă» fără ajutorul voluntarilor. Sunt oameni cu dăruire, care îşi sacrifică din timpul lor pentru a-i ajuta pe copii. Aşa am reuşit să facem la centru atelier de făcut prăjituri, de croitorie, de teatru, de comunicare, de muzică, aşa am descoperit copii talentaţi”, a spus Anca Popovici, coordonatorul activităţii Asociaţiei “Iubire şi speranţă”.


Sursa:Ziarul de Roman